It's not right , but it's ok .

Pe masura ce timpul se scurge , nu aud decat ecoul dezamagirii si amaraciunii, care ma insoteste precum o umbra prin intuneric. Ura care mi se strecoara in trup ma preschimba intr-un diamant, dur si stralucitor in acelasi timp. Furia care imi alearga in sange si ma modeleaza. Neputinta care acum face parte din mine si ma lasa vulnerabila in fata realitatii. De ce a trebuit sa-mi pese, tocmai acum? 

E prea tarziu pentru mine, simt asta. Tot ce vreau e sa ma indepartez de toate , sa las amintirile in urma si sa ma afund în mireasma promisiunilor. Sa am încredere in ceva atat de puternic, incat sa poate face ceva cu trupul acesta prabusit , intretinut de un suflu pustiu, care doar se lasa purtat de timp .

Simt ca fiecare particica din mine striga dupa tine . Si la fel de bine stiu si ca trebuie sa ma resemnez . E adevarat , mi-e dor de tine . Dar de fiecare data cand imi reapari in minte am sentimental ala tampit de teama , de frustrare care ma face sa imi revin la normal si sa imi schimb gandurile . Mai sunt doar 2 zile . Trebuie sa ma mobilizez , sa pot trece cu bine .

Mi-e dor de ce ar fi putut fi si ce nu se va intampla niciodata. 

Semnat , Little C.

Dincolo de tot , dincolo de toate .

Inima bubuie. Te vei luptat cu noaptea, ca in fiecare seara, o vei invinge iar. Va veni randul zilei. Infrunt-o cu un zambet pe buze, nu suporta asta. 
Tu esti un ocean, esti marea, ai o lume intreaga in tine, esti infinita. Un ocean infinit de zambete si putere. El, doar un alt trecator. Un marinar ratacitor pe un vas in deriva. Nu-i lasa vasul sa-ti raneasca valurile.


 Ador sa-mi beau paharul cu lapte si in acelasi timp sa-mi adun gandurile. E o mare harababura. Punct. Nu ma pot gandi concret decat la ziua in care totul se va schimba, si acel "ceva" nou pe care il tot astept imi va bate la usa inimii si ma va lua pe nepregatite in plina strada; dar chiar si acest gand sta frumos sub un mare semn de intrebare. Oare chiar va veni ziua cand totul se va schimba si eu o sa-mi recapat iar licarul din ochi sau voi ramane pentru mult timp asa? Obisnuiam sa ma intreb daca noul an imi va aduce ceva nou, ceva mai mare decat mine, ceva care sa ii dea totului un sens, un scop. Ma intrebam daca o sa ma trezesc iar cu dorinta de a trai cu adevarat ziua urmatoare. Mi-e dor sa fiu iar eu. Mi-e dor sa nu-mi pese. Mi-e dor de perioada cand viata chiar avea sens. Imi e dor de libertatea de a face alegeri pe care nu le regretam apoi. Mi-e dor sa fiu fara griji. Mi-e dor sa ascult cantece triste, seara in autobuz si de senzatia de nostalgie. Mi-e dor de vechile mele sentimente, emotii.. oricat de zbuciumate, oricat de instabile. Mi-e dor de toate lucrurile stupide pe care le faceam. Mi-e dor de vechea eu.
Mi-e dor sa fiu sigura pe mine. Sa stiu ce fac, nu sa ma intreb la jumatatea drumului daca eu chiar vreau asta. Nici nu stiu ce e in neregula cu mine. Nu pot sa spun nimic pentru ca nu as stii cum, nu pot sa fac nimic pentru ca nu stiu ce e. Cred ca m-am pierdut.

Incepe sa mi se para ciudat faptul ca se gasesc din ce in ce mai multe persoane care au nevoie de sfatul meu , dar nimeni nu mai e in stare sa ma asculte pe mine . Oare cer prea mult ?


Semnat , Little C.

Good thinking .

 A alergat toata toamna. S-a împotmolit puțin prin Noiembrie, a dat de niște crengi și trandafiri mari cu spini tăioși ce i-au blocat drumul. Și s-a luptat cu toate, nu a lăsat nimic sa-i strice planurile. Avea planuri mărețe! Inca are. Și a continuat sa meargă. 
 A renunțat sa mai alerge pe la inceputul lui Ianuarie . Fără să știe ca in curând totul va părea perfec si credea că isi revine. A durat prea puțin și a revenit la lupta continuă din viața ei . Și frigul ii intra în oase și durea totul. Dar a continuat sa meargă, nu știu de ce și nu știu care a fost motivația dar a funcționat. Și acum , fericirea e aproape. Simt asta. Știu ca e aproape și ca toata alergătura și toate căzăturile și rănile și zgârieturile și toate cu care s-a luptat au meritat. Trebuie sa fie așa .

 M-am împăcat cu mine. Am semnat un tratat de pace. Undeva între gustarea de la miezul nopţii de astă-noapte şi micul-dejun de azi dimineaţă. Ambele părţi cedează câte ceva, e normal. Dar ambele părţi câştigă ceva, e la fel de normal. Per ansamblu e totul bine. Şi o să fie bine. 

Gata! De azi încep să mă ţin de lista aceea şi de promisiunile făcute mie. Hai că e un "început de săptămână" promiţător. O să mă descurc. De data asta cred că ştiu ce vreau. O să fie mai uşor. 

[Acum pot sa spun si eu : " Nu imi e dor de tine , imi e dor de cel care credeam ca esti ."]

Semnat , Little C.

Talking to the moon .

Cat de rapid se pot schimba anumite lucruri? Si cat de stupide pot parea gandurile de azi-noapte care atunci pareau cheia ce va deschide usa rezolvarii tuturor problemelor? O sa ma grabesc eu si am sa spun ca toate iluziile pe care te pripesti sa ti le faci la 2AM cand inca nu te-a luat somnul si privesti peretii goi din camera ta si apoi iti muti privirea la ceasul de pe perete si incepi sa numeri secundele care se scurg, se vor spulbera si vor ajunge niste particule de vis pe hainele tale a doua zi de dimineata.
Si realizezi brusc cand deschizi geamul si te loveste vantul puternic de Februarie ca tu de fapt nu mai ai nici macar una din certitudinile din seara trecuta si te gandesti ca nu au nici o logica si ca nu te vor ajuta cu nimic in incercarea ta disperata de a face totul bine; nu, pur si simplu au fost niste ganduri care pe moment pareau totul. Dar doar atat. 
E un du-te-vin-o continuu, crezi ca ai gasit rezolvarea incerci sa faci ceva in sensul asta, se intampla un lucru anume si te razgandesti, incepi sa te framanti si sa analizezi iar si iar situatia si realizezi ca nu era bine ce hotarsesi sa faci inainte. Si o iei iar de la capat. Si in final nu mai faci nimic, nu? Si totusi, uneori lucrurile chiar se rezolva de la sine. Totul e sa faci tu primul pas, macar sa incerci.. pentru ca daca ceva e facut sa se intample, o sa se intample. Tu doar trebuie sa dai curs si sa te lasi purtat de val si sa faci tot ce simti pe moment. Eu asa o sa fac. Nu imi mai fac griji aiurea si din nimicuri. Gata.

 Si am dreptul sa visez . Pana la urma toate trec , sunt lucruri mai grele in viata , e adevarat .

Semnat , Little C.

Si stiu ca trece .

Şi dacă-i de la vreme? Că oricum.. nu mai e mult din Februarie ăsta. Vine primvara. Simţiţi? Şi totul o să fie mai bine. Tell me about your feelings, tell me about your stories. We know it’s over so tell me it’s over and life will be better in spring. Nu degeaba se spune că totul e mai frumos primăvara. Şi soarele o să strălucească iar peste mine

Promite-mi ca nu ai sa ma uiti. Dar mai promite-mi ca n-o sa ma cauti . Promite-mi ca o sa ajungi sa iubesti intr-o zi, si ai sa-i soptesti la ureche ca ai gasit in sfarsit fericirea, si mai promite-mi ca ai sa-ti amintesti de mine cu zambetul pe buze, asa cum imi place si mie sa ma gandesc ca eram. 
Nu vreau sa te stiu ca versi vreo lacrima, nu vreau sa te stiu ca vrei sa uiti de tine si te ineci in fum. Te vreau zambind, te vreau asa cum esti; tu, in cel mai simplu mod posibil. Tu, asa cum imi zambesti, asa cum te simt ca zambesti cand nu ma uit. 
Nu.. ce tot spun?! Nu as mai pleca de aici. Nu vreau sa plec de aici.




Semnat , Little C.

Come on , skinny love .

Si chiar nu inteleg de ce destinul a permis ca doua persoane sa se intalneasca, cand nu exista nici o modalitate ca ele sa fie impreuna. Si iubirea lor este exact ca in vise doar ca atunci cand se trezesc, si vantul puternic le bate in geam nu se afla unul langa celalalt ci doar cearsafurile reci si goale ii imbraca.

Mi-e atat de frig. E un frig interior ce pur si simplu ma termina. Ma doboara de fiecare data. Nu ii pot rezista. As vrea sa te vad. Si sa te iau in brate. Si sa te fac sa zambesti. Si sa te fac sa razi. Si doar sa stau langa tine pe canapea. Da, ar fi dragut. Dar nu-mi permit prea multe. De fapt nu-mi permit nimic. Asa ca plec. Nu am ce face. Acum chiar nu am ce sa fac. Mi-e frica. Nu ma intreba de ce. Dar ma ingrozeste sentimentul asta. Mi-e frica de ce simt, ca o sa simt iar. De fapt, nu cred ca merit nimic. Nu merit pe nimeni. Of. Si totusi vreau. Vreau prea multe. Ce frumos ar fi, daca.. doar daca s-ar putea. Am si eu o dorinta. Nu cer multe. Doar o dorinta.
veiramanemereuininteriorulmeu.


http://www.youtube.com/watch?v=BUC2oxiKZ54


Semnat , Little C.

Liar , liar .

Ninge iarasi peste mine si-mi ingroapa pielea rece intr-un mormant alb si tacut. Simt cum aerul intra in mine , dar lipseste ceva , inima in mine nu mai bate . Am incercat sa ma zbat, sa tip, sa fug iar la marea-mi sarata ce-mi spala pacatele , iarta greselile, si-mi linisteste sufletul ars de atata timp trecut peste mine , si-mi da o noua inima ; una care nu este atat de slabita , care inca rezista la lovituri puternice ; dar eu sunt inchisa-n propria-mi piele.
Am alergat prin strazi intunecate si cautam marea in pahare si n-o gaseam si mai zambeam si vanam ochii tai si ma loveam de ei ca de o stanca si nu mai gaseam iesirea. Si am plecat intr-o zi pe marea din paharul meu si-mi canta in ureche un dulce refren dintr-un vechi cantec pe care obisnuiai sa-l iubesti.
Te-as lasa sa navighezi, ti-as da drumul doar ca mai apoi sa sper ca intr-o zi am sa ma trezesc iar tu ai sa fi acasa.

"Nu am avut parte de multe iubiri de poveste..
Dar a fost una; pe care am să o păstrez în sufletul meu mereu . "

Semnat , Little C.